mda…noul an, dupa cum ii spune si numele, NOU, ar trebui sa aduca ceva mai bun decat anul precedent…fireste…exista speranta ca ceva se va intampla…..dar daca si acea speranta….oricat de mica si neinsemnata…a pierit…..ce e de facut?……nu poti trai numai in negativism..si negare…si toata lumea e impotriva ta…am fost o data asa….in ideea ca astfel voi avea prieteni.(voi abera despre prietenie in alt post)…si nu am facut altceva decat sa creez o proasta impresie despre mine.. o impresie care desi stiam ca nu e ceea ce vreau o adoptam..din usurinta….din credinta ca asa este bine…si asa voi avea succes….apoi mi-am dat seama ca o schimbare de stil, de atitudine nu strica……si uite cum prietenii se schimba….cu altii….mai buni sau mai rai….apoi, il cunosc pe EL, ii place stilul meu, si ramanem impreuna….incepe o poveste de dragoste…dar….interzisa….si eu continui….si continui….si astept sa se intample cv….ceva pozitiv…recunosc ca nu fac nik pentru ca acest lucru sa vina mai devreme…si care oricum nu cred k ar putea veni de la sine…dar totusi in sufletul meu exista o farama de spereanta ca se va intampla….dar totusi ce pot sa fac…imi doresc o familie….un copil….oricum….copilul dupa ce voi putea sa-i asigur ziua de poimaine…….dar…asta e tot imi doresc…ca el sa poata veni la mine acasa….vreau sa fie totul bine….vreau sa fie ca la aproape toata lumea….aproape toata, deoarece cred ca mai exista cazuri ca ale mele…un caz e chiar prietena mea, o opozitie cu o alta..la care totul e roz….shi ea e pe un norishor…..doamne…unde te pot duce pasii vietii…doua fete, doua prietene nedespartite….care isi faceau planuri…..amandoua in camine studentesti….la petreceri impreuna….mereu impreuna…cum au fost timp de 11 ani de zile….si…totul incepe sa se rupa…sa se destrame….din cauza sau datorita sau pur si simplu 2 baieti auintrat in viata lor….oameni diferiti, caractere diferite….fiecare cu ideea si conceptia lui despre viata…si astfel totul se rupe….doar scoala le mai uneste macar putin…pentru a-si reaminti de momentele placute in care erau amandoua….si revenind la czul prietenei mele…desi nu e total interzis…se incearca sa fie…..si chiar mi-ar place sa fiu aproape de ea…shi ea de mine….cum eram o data…trei luni pe an mereu impreuna….mereu imi amintesc acele veri…cu toate prostiile pe care le faceam….dar intotdeauna…aveam un sprijin in care puteam sa ma incred…stiam ca ma va intelege orice ar fi…sau aproape….un umar pe care sa plang. un sac de box in care sa arunc cu vorbe, o inima caruia sa ma destinui….si o sursa neincetata de rasete….dar totul se pierdea…disparea n negura vremii….acum acesta negura se intinde pe muuuult mai mult timp….si chiar cand avem posibilitatea sa ne reintregim….nu se poate…oricum ea va ramane pritena mea….singura care ma asculta si intelege….si o ascult si o inteleg…si SUNTEM ASEMENEA…ca doua surori

mda….am deviat de la subiect…deci unde vreau sa ajung…..anul ce vine imi doresc sa fie altfel, mai bun….mai frumos mai bine pentru toata lumea…..

mda….deci de-abia asteptam sarbarorile galatiului…. in ciuda aglomeratiei de tarani si tigani…..acele tarabe cu fel de fel de bratari…..turda dulce ……erau farmecul acestei zile…..care din cauza mosului nu ne mai putem bucura de acele clipe magice….. ca vezi doamne sunt alegeri….sincer nu ma duc la vot….pentru simplu fapt ca toi sunt la fel…toti promit….iar cand vine vorba de practica….doar pentru buzunarul lor…..so… fcuk …..cum inca nu mi-am sarbatorit cum se cuvine cei 20 de anishori ai mei….chiar asteptam acea seara sa simt din nou valtoarea galatiului…..sincer urasc tara asta de 2 lei in care reusesti doar daca ai bani si pile…..si dak s-ar ivi o ocazie as pleca si maine…….dar era o sarbatoare cu care ne-am obisnuit….inca din scoala generala….plecam cu fetele la concert si apoi dormeam la una dintre ele….acuma doar de dragu de a dormi…. of si pe buna dreptate urasc mosii….cu nicolae in frunte……despre experientele mele cu cei mai in varsta ca mine…va voi povesti alta data…..sa revenim la sarbatorile galatiului….sincer este cea mai mare prostieeeeee…. chiar este o traditie….si ce vrajeala ca cei care canta refuza sa presteze live k e frig afara…..ce sa povestesc…duamne…..alte scuze mai penibile n-a gasit….oricum sunt f suparata …..

un vis ciudat si o zi freaky…oamenii se nasc, traiesc si mor…..nasterea…..vruta sau nevruta…normala sau cezariana…..veritabila sau in vitro; trairea vietii mai cum vrei tu, mai cum vor ai tai, pana la urma reusesti sa triumfezi in fata lor si faci ce vrei….ai talent deosebit si toata lumea il recunoaste…..va mutati impreuna……..vrei sa va faceti o viata numai a voastra…..iubesti si esti iubit……desi uneori ai gresit….esti doar un om neinteles…..din vointa sau greseala….si o marturie vie a iubirii… un copil….totul se naruie intr-o seara….va certati….nimeni nu mai suporta….unul pleaca unul ramane….si se gandeste….gandurile devin din ce in ce mai negre….ce rost are fara jumatatea ta…..a fost numai greseala ta…..daca te-ai fi purtat altfel…poate ar fi fost altfel….dar nu mai este loc de regrete… nu mai e cale de intoarcere….si s-a dus…..moartea….buna…… sau altfel….si te intrebi de ce….cum a fost posibil….oare chiar asa de greu i-a fost ca nu a vazut alta scapare….se iubeau….toata lumea stia asta…..ce a fost in capul sau atunci…..oare daca nu s-ar fi certat ar fi fost altfel….daca ar fi existat iertare….. nu ar fi existat lacrimi ….. sau poate iertarea s-a produs in prea multe cazuri……shi paharul s-a umplut pana a dat afara…..asta nu se va stii niciodata…..poate nici chiar ei nu-shi vor da seama….unul dintre ei sigur nu…. nu mai are cand….si totusi..celalalt trebuie sa continuie lupta….viata….sentimentul de vinovatie este urias….cade pe umerii lui ca o povara mult prea grea de indurat….mai grea decat crucea pe care iisus a purtato in spate…..si chiar daca jumatatea nu mai este….viata poate mai are un rost…. poate asa si-ar fi dorit cel care a incheiat socotelile cu viata….ca cel care ramane pe pamant sa continuie lupta pe care el din motive numai de el stiute nu a mai vrut…..dar poate ca celalalt ca reusi sa face ceva mai mult…dar cel care ramane….ramane cu o inima sfasiata…ajunge la o rascruce de drumuri….shi nu shtie incotro sa apuce…..sa se intoarca inapoi….sa fie ca inainte….dar acest lucru nu este posibil…timpul nu poate fi dat inapoi….sa o ia pe calea pe care jumatatea a crezut ca este mai bine…. asta ar insemna sa-si urmeze iubirea……la bine si la rau pana cand moartea va va desparti…..dar poate ca acesta nu crede in acest drum…poate are o viziune diferita asupra vietii….poate nu-si doreste sa moara….poate ca are un firicel…cat de subtire de care sa se agate…si sa lupte…si pentru el si pentru jumatate…sau sa incerce drumul necunoscut…..un drum pe care nu mai poate pasi alaturi de jumatate….asa a decis soarta….ca acest drum sa fie parcurs de unul singur…..daca unul si-a ales drumul in care jumatatea nu poate veni…decat daca vrea………shi celalalt are dreptul sa o faca…..la urma urmei…. nu a fost intrebat daca doreste sa urmeze acelasi drum..totusi…nu il putem judeca pe cel care si-a decis singur sfarsitul…numai el stie ce a fost in capul sau.. numai el poate raspunde la intrebari… intrebari fara raspuns…. cei care au ramas il incurajeaza pe cel cu inima zdrobita….dar oare exista o astfel de alinare…. oare se va vindeca vreodata de culpa care il va urmari pururea….oare va intelege gestul….sau va claca…. va innebuni….sau va alege acelasi drum….. impreuna la bine si la rau….si dupa moarte…..asta va spune doar timpul….cel ce ramane.. nu poate fi blamat…inastfel de situatii el trebuie sprijinit…ajutat…de prieteni.. de familie….sau de straini….toti cei care ii vor binele trebuie sa il ajute…..suferinta este enorma pentru a fi suportata de unul singur….dar intrebarea DE CE? va ramane pururea…

peste o luna voi sarbatori, sper!!!, cei 20 de anisori ai mei. Ani buni si rai, cu castiguri si pierderi, cu prieteni si dusmani, cu certuri si impacari, cu nervi si zambete. Stau si ma gandesc in ce fel ma poate schimba varsta…. si sincer nu observ nici o schimbare… adik shi la 18 ani credeam ca ma voi simti altfel voi gandi altfel…. dar realizez k anumite schimbari nu pot fi impuse… si nu exista o regula, un timp sau un spatiu cand acestea trebuie sa se intample… totusi… ca in fiecare an astept sa vad ce cadouri primesc… in liceu shtiam sigur ca fetele pun cv la cale strang nijte banuti shi cadou primeam… acum fetele din liceu sunt raspandite….de fapt doar unele prin bucuresti….si restul prin galati….. oricum anii de liceu s-au dus… nu se mai intorc…..de asemenea au momete plakute si mai putin plakute….dar mia-s dori sa pot intoarce timpul….sa mai fiu akolo..la orele de engleza….completand ‘pages’ sau ascundandu-ne pe la buda de matushik cea scumpa…si orele de germana petrecute pe faleza…sunt multe amintiri care pt mine au insemnat mult..si mi-ar place sa mi le amintesc sa le pot povesti copilului( doar unul vreau ) peripetiile mele….dar cred ca pana atunci multe se vor schimba…si cine stie ce va fi atunci…

mda.. ideea pt care am facut acest blog…..este sa-mi impartasesc gandurile, trairile, sentimetele si tot ceea ce tine de viata mea…. mi-e mai usor sa vb ku laptop-ul…si prin intermediul lui si al internetului, cu cei care sunt dispusi sa-mi asculte aberatiile.. cam atat am avut de zis……